Apreciem persoanele care comunică atent și care ne fac să ne simțim în largul nostru când interacționăm cu ele. Pentru unii oameni comunicarea eficientă vine natural, firesc. Noi, toți ceilalți, avem nevoie să înțelegem și să aplicăm mici „trucuri”. În articolul de astăzi învățăm trei dintre ele.

 

Ascultă fără să întrerupi

Una dintre cele mai frecvente greșeli pe care le facem cu toții (chiar și cei cu foarte mare experiență) este să întrerupem interlocutorul. Uneori conversația merge atât de bine încât, din entuziasm, „intrăm peste” celălalt și nu-l lăsăm să termine ce are de zis. Alteori dimpotrivă, nu suntem de acord și întrerupem pentru a ne spune punctul de vedere.

 

Si, mai mult, folosim expresii precum „sunt de acord, dar…” sau „stai să-ți zic cum văd eu lucrurile”. Obiectivul este să ascultăm și să înțelegem ce ni se transmite, chiar dacă nu suntem de acord.

 

Așadar este necesar să tăcem, să lăsăm persoana din față să spună ce are de zis și apoi să dăm replica. Este bine să notăm ce spune celalalt, mai ales dacă vorbește mult, dacă face multe paranteze (deschide multe subiecte și uită să le închidă) și/sau dacă vorbește repede. Când auzim un argument sau o idee la care vrem să dăm o replică, este necesar să ne blocăm impulsul de a întrerupe. În schimb, ne facem o „notiță mentală” sau, și mai bine, scriem. Abia după ce interlocutorul a tăcut, spunem punctul nostru de vedere.

 

Mai ales la finalul discuțiilor lungi, asigură-te că ai înțeles ce ai de făcut. Cere lămuriri suplimentare dacă nu este clar ce trebuie să facă fiecare persoană implicată.

 

Menține-ți calmul în discuțiile sub presiune

Uneori situația poate deveni tensionată. Tu ai o parere, celălalt una contrară. Înainte de orice, asigură-te că eviți sub orice formă sarcasmul (a-l lua pe celălalt la mișto). Sarcasmul și glumele pot detensiona multe momente dificile. Totuși, riști să enervezi mai mult sau, mai rău, să jignești sau să îi lași celuilalt impresia că nu îl apreciezi. Când simți că-ți pierzi calmul, taci și respiră adânc. Ia-ți un moment să te detașezi. Nu vorbesc aici la modul figurat, ci practic: taci din gură și respiră adânc. Lasă câteva secunde să treacă.

 

În conversațiile foarte tensionate, cere 3 minute să pleci, fizic, din cameră. Spune ceva de genul, „Cred că discuția e pe cale să devină prea tensionată sau să degenereze, este OK dacă luăm o pauză mică de 3 minute?” Uneori e mai bine să întrerupem complet o dezbatere și să reluăm ziua următoare. Avem și zile mai proaste și de multe ori ziua următoare avem o stare mult mai bună. Oricum ar fi, asigură-te că îți păstrezi calmul.

 

Cum știi că îți păstrezi calmul? Când poți zâmbi, în ciuda tensiunii. Nu zic să râzi în hohote, ci să privești un pic detașat (din spate) situația și să poți zâmbi. Când ești încrâncenat, încruntat și enervat, ai mari șanse să nu obții nimic din situația respectivă.

 

Ah, desigur, zâmbește mai des. Zâmbetul construiește înțelegere.

 

Folosește numele (mic)

Una dintre cele mai puternice și mai banale „tehnici” de comunicare este să folosești numele mic al interlocutorului. Numele nostru este puternic încărcat de emoții. Este foarte drag pentru noi, este parte din identitatea noastră. Îl auzim din primii ani ai vieții. De fapt, de multe ori doar tonul în care îți auzi numele te pune imediat într-o stare. Adu-ți aminte cum te strigă mama ta când ai facut o prostie.

 

Când folosim numele interlocutorului, facem două lucruri în același timp: captăm atenția celuilalt și acordăm importanță pentru ceea ce spunem după nume. Înainte de a spune ceva foarte important, spune numele persoanei, fă o pauză mică, de o fracțiune de secundă, și apoi continuă. „Andrei, acum este momentul când e cel mai potrivit să îți crești numărul de telefoane date zilnic pentru a obține 7 întâlniri cu noi prospecți în fiecare săptămână.”

 

Numele este util și când saluți pe cineva. Un „hei, Iulia, zi frumoasă să ai” la pachet cu un zâmbet este mult mai de impact decât un „hei, ce mai faci” plat, dat din complezență. „Bine, tu?”

 

Atenție: te rog să eviți să abuzezi de acest principiu. Când spui numele persoanei de prea multe ori, o poți irita sau o poți pune într-o stare defensivă și închisă. Păstrează numele pentru momentele esențiale în comunicare.

 

Când te gândești, e simplu: taci, ascultă, spune ce ai de spus după ce a terminat celălalt, zâmbește, respiră, stai calm (cere o pauză dacă ai nevoie) și folosește numele persoanei (când urmează ceva important).